© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.05s...
OPUNETI-VA IDEOLOGIEI DE GEN IN ROMANIA![2022-11-03]Nu fiti indiferenti fata de drepturile voastre parentale!O avalansa antivalorica a fost dezlantuita in Romania de catre Ministerul Educatiei. Un manual care se pretinde a fi un ghid pentru educarea elevilor in "egalitatea de gen" a fost trimis catre Inspectoratele Scolare Judetene din Iasi si Salaj cu solicitarea ca el sa fie predat in scoli. La cele 200 de pagini cu font 8, manualul este de fapt unul de indoctrinare in ideologia de gen. Asupra acestui subiect vom reveni curid. Pe moment va informam ca Alianta Familiilor din Romania, impreuna cu Fundatia Crestina Evanghelica "Harul" din Zalau, au inaintat nota de mai jos catre Ministerul Educatiei cu rugamintea ca manual sa fie retras. NOTA: Materialul de mai jos a fost intocmit de Asociatia Parintilor din Romania carora le multumim pe aceasta cale pentru ca ne-au avertizat privind manualul si pentru ca au investit timp si efort sa analizeze si sa faca un rezumat al lui pentru folosul nostru al tuturor. Ne simtim onorati sa fi avut prilejul sa adera la acest document. Vom reveni asupra lui curind. * * * În atenţia: Doamnei Ligia Deca- Ministru al Educaţiei Domnului Sorin Ion - Secretar de stat - Învăţământ preuniversitar Inspectorate Şcolare Judeţene Stimată Doamnă Ministru Stimate Domnule Secretar de stat Stimate Domnule/Stimată Doamnă Inspector General Alianţa Familiilor din România şi Fundaţia Creştină Evanghelică "Harul" au luat cunoştinţă de conţinutul adresei cu Nr. 10726/20.10.2022, emisă de Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi, prin care toate unităţile de învăţământ preuniversitar din judeţul Iaşi sunt informate despre posibilitatea cadrelor didactice de a utiliza în cadrul orelor de consiliere şi orientare Manualul pentru predarea şi integrarea la clasă a egalităţii de gen, elaborat în cadrul proiectului EGALIS, şi vă transmit următoarele: Conform afirmaţiilor uneia dintre autoare, Irina Ilisei, manualul menţionat a fost primit de către toate inspectoratele şcolare din ţară[1], iar Coaliţia pentru Egalitate de Gen l-a pus la dispoziţia cadrelor didactice şi în format PDF. (Titlul complet: Egalitatea de gen. Predarea şi integrarea în învăţământul preuniversitar). Aceeaşi co-autoare afirmă că el a fost testat la clasă de două cadre didactice (din judeţele Sălaj şi din Suceava) şi că au fost organizate ateliere de lucru la care au participat cadrele didactice. Recomandarea acestui material în vederea utilizării la clasă reprezintă o tentativă de îndoctrinare timpurie a elevilor cu ideologia de gen. Întrucât titlul manualului induce în eroare, lăsând impresia că ar fi vorba despre egalitatea dintre femei şi bărbaţi, facem următoarele precizări: Ideologia de gen foloseşte un limbaj manipulator, generator de confuzii şi operează cu concepte precum: identitate de gen, egalitate de gen, stereotipuri de gen, roluri de gen. Conform acestei ideologii, „genul” nu este sinonim cu „sexul biologic”. Omul s-ar naşte ca fiinţă neutră, care pe parcursul vieţii poate să-şi aleagă şi să-şi schimbe „genul” după cum doreşte, deoarece genul ar fi un construct social, independent de sexul biologic al persoanei. În manualul pe care l-aţi recomandat găsim următoarea definiţie: „Gen. Totalitatea caracteristicilor sociale şi culturale care împart oamenii, de obicei, în două categorii: bărbaţi şi femei”. (pag. 58) Tot la pag. 58 găsim şi următoarele afirmaţii: „Există, de asemenea, persoane non-binare, care se consideră pe spectrul masculin-feminin, fără a se încadra într-un singur gen. [...]. Dacă sexul este înnăscut, genul este atribuit social şi cultural (!), acesta se construieşte în timp (!) în funcţie de normele şi cutumele societăţii (!), astfel că putem vorbi de fluiditatea genului (!) în timp şi spaţiu”. Menţionăm că până în martie 2019, promotorii ideologiei de gen „descoperiseră” nu mai puţin de 114 „genuri”. Binecunoscutelor LGBT (lesbian, gay, bisexual, transgender) li s-au adăugat Genderqueer, Genderfluid, Demisexual, Transsexual, Omnigender, Pangender, Two-spirit, Intersex, Queer, Questioning, Genderneutral, Asexual, Allies, Pansexual, Polyamorous...etc, etc, până la 114, iar lista continuă să se îmbogăţească pe măsură ce „se descoperă” noi „genuri”. În manualul menţionat, recomandat pentru a fi folosit începând cu clasa a V-a, acronimul LGBT apare de 30 de ori. La paginile 123 şi 124 copiilor li se oferă explicaţii mai detaliate, pentru a se putea descurca în hăţişul de „genuri”. Ex: „O femeie trans este o persoană care la naştere a fost identificată ca fiind de sex masculin şi care se identifică drept femeie (gen). Include persoane care au început sau nu procesul de tranziţie medicală (terapie hormonală, operaţie de schimbare de sex, etc)” „B = bisexual (atracţia estetică şi sexuală a unei persoane atât faţă de femei, cât şi faţă de bărbaţi, bisexualitate) T = transgen (persoană care are o identitate de gen diferită/ care îşi exprimă identitatea de gen în mod diferit faţă de sexul din naştere) Q = queer (termen umbrelă care cuprinde minorităţile sexuale, care include persoane non-binare şi/ sau cu identitate fluidă şi/sau orientare sexuală non-hetero) I = intersex (persoană care prezintă caracteristici sexuale atât masculine, cât şi feminine. A = asexual şi/sau A = aromantic – (o persoană care nu simte atracţie sau dorinţă sexuală şi/sau romantică faţă de alte persoane, indiferent de sexul acestora) A = agender - persoană care consideră că nu are gen sau nu se identifică cu niciun gen Ally/ aliat = persoană care este aliată a comunităţii LGBTQIA+ „+” = Semnul plus se referă la alte orientări sau identităţi sexuale minoritare care nu sunt definite de categoriile de mai sus. De asemenea, simbolizează şi faptul că în interiorul comunităţii există o diversitate de experienţe şi identităţi”. La pagina 55 li se oferă copiilor această explicaţie: „Non-binaritatea cuprinde acele identităţi care se situează în afara celor tipic masculine sau feminine. De exemplu, o persoană non-binară poate simţi că nu este nici femeie, nici bărbat sau că este ambele într-o mai mică sau mare măsură (!)”. La pagina 124, identitatea de gen este definită drept „genul cu care o persoană se identifică”, adică pe care şi-l alege. Egalitatea de gen nu se referă, deci, aşa cum s-ar putea crede, la egalitatea dintre femei şi bărbaţi, ci are în vedere o multitudine de „genuri” care pretind recunoaştere la nivel social. La pagina 55 manualul precizează: „Este important de notat că – într-o accepţiune mai largă a conceptului – egalitatea de gen include şi persoanele cu o identitate de gen minoritară, persoanele transgender şi persoanele non-binare, dar şi alte persoane din rândul comunităţii LGBTQ”. În manual recunoaştem cu uşurinţă clişeele propagandei ideologiei de gen, care sunt în acelaşi timp şi ale propagandei LGBTQ+: se invocă nondiscriminarea, „celebrarea diversităţii”, necesitatea incluziunii, egalitatea de şanse, persecuţii imaginare, prezentarea minorităţilor sexuale (de orice fel) drept victime ale opresiunii şi discriminării din partea majorităţii. La paginile 195-196[2] sunt propuse activităţi menite să conducă la recunoaşterea violenţei de gen. Iată, spre exemplu câteva dintre formele de violenţă pe care elevii sunt îndemnaţi să le discute în faţa clasei: „Sânziana e într-o relaţie cu Claudiu de câteva luni şi are încredere în el. În timpul unei certe Claudiu o ameninţă că dacă se despart îi va face publice fotografiile în momente intime pe reţelele de socializare ale şcolii” „Tudor şi Andreea sunt împreună de 3 ani. Cristina nu e pregătită să îşi înceapă viaţa sexuală. Într-o seară Andreea consumă mai mult alcool şi Tudor întreţine relaţii sexuale cu ea, deşi aceasta nu e capabilă să spună nu.” „Marius o loveşte pe iubita lui atunci când aceasta consumă alcool pentru că îi spune că o femeie nu ar trebui să facă niciodată asta”. De remarcat că toate personajele din exemple, în general elevi, „sunt împreună”, „au un iubit/iubită”, „sunt într-o relaţie”, consumă alcool, au poze făcute „în momente intime”; în niciun exemplu nu sunt căsătoriţi. Exemplele de mai sus (şi multe altele) promovează promiscuitatea, libertinajul, lipsa de implicaţii morale ale actului intim. Această „viziune educativă”, vulgarizantă şi hedonistă, poate produce adânci traume emoţionale şi psihice elevilor de gimnaziu şi de liceu cărora li se adresează, sau îi poate direcţiona spre un mod de viaţă nesănătos şi periculos. La pagina 123, sintagma „ideologie de gen” este prezentată ca fiind o invenţie a unor „grupuri ultra-religioase şi ultra-conservatoare”, ale căror principale temeri sunt că: ”copiii vor fi induşi în eroare cu privire la genul lor, homosexualitatea va fi promovată şi acceptată de tot mai multe persoane”. Exemplele de la pag 195-196 confirmă exact faptul că manualul promovează homosexualitatea şi modul de viaţă LGBTQ+ şi le prezintă ca fiind normale: „Laura a înjurat-o pe iubita ei atunci când aceasta a ieşit în oraş cu altă fată.” „Teo se prezintă ca fiind o persoană non-binară. De atunci primeşte ameninţări cu bătaia de la vecinii de bloc.” „Cristi îi interzice iubitului lui să iasă în oraş cu prietenii lui sau să meargă la petreceri fără el.” Un activist LGBT, Daniel Villarreal, recunoştea deschis în 2011 că „a venit momentul ca lobby-ul homosexual să recunoască faptul că urmăreşte să îndoctrineze şcolarii ca să accepte homosexualitatea”. „Vrem ca educatorii să înveţe generaţiile viitoare de copii să accepte sexualitatea non-heterosexuală”[3] . Exact la acest lucru asistăm. În introducerea „De ce este relevantă abordarea egalităţii de gen în învăţământ”, autoarele recunosc faptul că tânăra generaţie este ţinta: „Educaţia, încă de la vârste fragede, joacă un rol esenţial în cultivarea respectului pentru diversitate.” „Totodată, şcoala are un rol esenţial în combaterea rolurilor de gen patriarhale, a violenţei de gen şi a discriminării, menţinându-se ca principalul mediu în care se poate asigura transmiterea principiilor egalităţii de gen în rândul viitoarelor generaţii”. Textul abundă în eufemismele obişnuite ale propagandei LGBT, menite să evite spunerea lucrurilor pe nume. Ex: în „cultivarea respectului pentru diversitate şi nediscriminării”, „diversitatea” se referă la „diversitatea de genuri”, iar „nediscriminarea” se referă la acceptarea faptului că lucruri anormale ar trebui privite ca normale. „Educaţia, încă de la vârste fragede” se referă în acest caz la îndoctrinarea cât mai timpurie. Manualul conţine şi atacuri la adresa valorilor creştine, prezentând mersul la biserică sau postul ca pe nişte corvezi, denaturând în mod grosolan sensul acestor practici creştine şi transformându-le în exemple de violenţă şi abuz: „Sabina îl ameninţă pe iubitul ei, Alin, că va fi pedepsit de Dumnezeu dacă nu merge la biserică.” „Mara îi aruncă iubitului său mâncarea ce conţine carne/ ouă/ lactate în timpul Postului Paştelui şi încearcă să o oblige să respecte aceleaşi reguli bisericeşti pe care le respectă ea.” Extrem de manipulatoare este şi modalitatea în care manualul descrie caracteristicile oamenilor „care se regăsesc în paradigma tradiţionalistă sau conservatoare”. Aceştia ar fi „ tributari ai normelor şi valorilor tradiţionale care definesc cum trebuie să fie şi să se comporte femeile şi bărbaţii. Dintr-o astfel de perspectivă, bărbaţii ar trebui să fie competitivi, combativi sau conflictuali (!), să-şi manifeste emoţiile negative prin furie (!), să-şi ascundă vulnerabilităţile şi să transmită putere fizică”. Toate acestea sunt descrise ca „atitudini tradiţionaliste”. (pag131) În schimb, „cei care se regăsesc în paradigma modernă sau progresistă sunt, de regulă, de părere că trăsăturile etichetate drept masculine sau feminine sunt un construct social (!) şi că oamenii au, de fapt, un mix de trăsături feminine şi masculine (!). Progresiştii [......] pot fi, de asemenea, susţinători ai diversităţii şi incluziunii, fiind adesea membri sau susţinători ai comunităţii LGBTQ+” .( pag130) Se precizează, deci, fără echivoc la ce se referă „diversitatea” şi „incluziunea”. Manipularea este prezentă în tot cuprinsul manualului, care include şi aspecte inofensive, pentru a estompa impactul a tot ceea ce ar putea fi şocant, ori care ar putea constitui semnale de alarmă. Un concept fundamental în discurs îl reprezintă „stereotipurile de gen”, pe care această ideologie îşi propune să le elimine. Acestea ar fi „opiniile percepţiile şi prejudecăţile în legătură cu atribuţiile şi caracteristicile, precum şi rolurile pe care le au sau ar trebui să le îndeplinească femeile şi bărbaţii”. Deci, copiii nu ar trebui să mai înveţe „stereotipuri de gen”, precum, de exemplu, acela că intră în rolul unei femei să nască (pentru că „şi bărbaţii transgen pot să nască”), să-şi crească copiii şi să-i educe, ori acela că intră în rolul unui bărbat să-şi ocrotească familia, să-i confere sentimentul de siguranţă, să asigure copiilor lui un mediu sigur de dezvoltare, să le dea sentimentul de echilibru prin rolul său de apărător al familiei. Cu alte cuvinte, copiii trebuie „sensibilizaţi” în sensul eliminării convingerilor despre ceea ce credem, în general, că reprezintă rolul femeii şi al bărbatului în familie şi societate. În logica aceasta, căsătoria, ca regulă, dintre un bărbat şi o femeie devine o chestiune de tradiţie, bazată pe un comportament stereotip, iar valorile transmise în mod tradiţional, în interiorul familiei, ar trebui să fie revizuite şi înlocuite, fiind considerate perimate. Noţiunea de roluri de gen implică ideea că orice „gen” poate „juca” orice „rol” ar alege să joace (o persoană este o femeie doar pentru că îşi asumă rolul de femeie, sau este mamă doar pentru că „joacă” rolul de mamă). Adică, eşti femeie sau bărbat în funcţie de ce alegi să fii şi ce rol doreşti să-ţi asumi. Prin definirea genului ca fiind o alegere şi prin negarea distincţiei naturale dintre bărbat şi femeie, ideologia de gen a creat realităţi juridice cu care se confruntă familia şi şcoala în multe ţări care au acceptat aberaţia existenţei unei multitudini de „genuri”. Din anul 2000 până în 2017, în 17 ţări a devenit recunoscut juridic faptul că există şi alte « genuri » decât « femeiesc » şi « bărbătesc ». Aceste ţări au ajuns să emită documente oficiale (certificate de naştere, acte de identitate, permis de conducere etc.) pe care, la rubrica „sexul” există o a treia opţiune. Astfel se recunoaşte oficial, juridic, existenţa unor genuri non-binare pentru cei care se consideră altceva decât femei sau bărbaţi. În multe ţări „genul” poate fi schimbat în documentele oficiale pe baza unei simple declaraţii personale, fără a se solicita documente medicale sau consiliere psihiatrică prealabilă. Dacă există o multitudine de „genuri”, există şi o multitudine de asocieri între acestea, asocieri care au obţinut deja statut de familie în multe ţări, cu toate drepturile care decurg din acest statut, în primul rând adopţia. Există aşadar „mariaje” între doi bărbaţi sau două femei, există şi „mariaje” între un trans-sexual şi o persoană care-şi recunoaşte sexul biologic, cel cu care s-a născut, există cupluri de trans-sexuali în orice combinaţie (ex: doi bărbaţi care se consideră femei, sau două femei care se consideră bărbaţi). Ca urmare, asistăm la devalorizarea şi coborârea în derizoriu a instituţiei căsătoriei prin redefinirea familiei şi înlocuirea sa cu nişte parodii fără utilitate socială. Persoanele care se consideră altceva decât femei sau bărbaţi pretind nu numai recunoaşterea de către societate a ceea ce-şi închipuie că sunt, ci şi drepturi care sfidează orice logică şi bun simţ. Negarea caracterului natural al genului ca sinonim cu sexul biologic şi relativizarea diferenţelor dintre bărbaţi şi femei au determinat transformări monstruoase la nivel social. Astfel, femei care se cred bărbaţi au obţinut înregistrarea lor în acte drept taţii copiilor pe care i-au născut. Bărbaţi care se cred femei au fost înscrişi în programe de screening desfăşurate în vederea depistării cancerului de col uterin, col pe care nu-l au. Bărbaţii gay (categorie cu risc crescut pentru HIV-SIDA) au obţinut posibilitatea de a dona sânge după o perioadă de abstinenţă declarată pe răspundere proprie şi imposibil de controlat, punând în pericol sănătatea şi viaţa celor care au nevoie de transfuzii. Transgenderii au obţinut amendarea persoanelor care li se adresează cu apelativul/pronumele personal pe care ei/ele nu-l consideră potrivit; în Olanda au obţinut, de asemenea efectuarea de implanturi mamare decontate de la bugetul de stat, având prioritate în faţa femeilor operate pentru cancer de sân. Educaţia bazată pe ideologia de gen a dus, în ţările în care această ideologie a fost implementată, la tragedia apariţiei unei generaţii de copii confuzi, dezorientaţi şi rupţi de firescul lucrurilor. Tot ideologia de gen a legitimat abuzuri medicale cu consecinţe ireversibile asupra a mii de copii. Transgenderismul a devenit o modă; copiilor li se induce abil nesiguranţa cu privire la „genul” propriu. Numai în anul 2018, într-o clinică de profil din Anglia – Gender Identity Development Service – Tavistock Centre -, 2159 de copii au fost supuşi unor operaţii de schimbare de sex şi tratamente hormonale. Portalul Curcubeu al guvernului german îi sfătuieşte pe copii să-şi blocheze pubertatea pentru a-şi schimba „genul” folosind hormoni care împiedică dezvoltarea de caractere sexuale secundare. Portalul nu le oferă şi informaţii despre efectele secundare dramatice: probleme psihice severe, cancere, osteoporoză, infertilitate pe termen lung sau chiar permanent. În unele ţări, aceste medicamente sunt utilizate pentru castrarea chimică a infractorilor sexuali. Acolo unde ideologia de gen a devenit politică de stat, ea a dus la aplicarea de sancţiuni părinţilor care nu au acceptat să le fie îndoctrinaţi copiii în şcoală, sancţiuni mergând de la amendă până la pierderea locului de muncă sau închisoare, toate acestea pe lângă pierderea libertăţii de exprimare şi a celei religioase. Medicii au fost obligaţi să nege evidenţe ştiinţifice deoarece, dacă îndrăznesc să vorbească despre rolul major al îndoctrinării în apariţia disforiei de gen (nesiguranţei cu privire la sexul propriu), sunt discreditaţi, marginalizaţi, sau îşi pierd serviciul. Pentru minorităţile sexuale, care sunt veşnic ofensate de tot ce este normal, orice referire la normalitate reprezintă un „discurs al urii” şi este sancţionată, oricât de absurd ar fi motivul. De exemplu, în şcoli se afirmă că elevii care vin din „familii” de homosexuali sunt discriminaţi atunci când ceilalţi copii vorbesc despre părinţii lor numindu-i „mamă” şi „tată”, pentru că ei nu au o mamă şi un tată. Soluţia impusă? Interzicerea folosirii cuvintelor „mamă” şi „tată”. Nu se pune nici măcar pentru o clipă problema că, de fapt, cei discriminaţi sunt aceia cărora li se refuză dreptul de a-şi numi părinţii „mamă” şi „tată”. Este limpede faptul că există un program asumat, care urmăreşte nu numai acceptarea de către societate a orientărilor LGBTQ+, ci şi convertirea, în special a copiilor, la acest mod de viaţă. Corectitudinea politică - adică poliţia gândirii, a simţirii şi a libertăţii de expresie - vâră pumnul în gură majorităţii heterosexuale, iar societatea este obligată să se prefacă în mod ipocrit că toate acestea sunt normale. Trebuie să menţionăm faptul că între partenerii proiectului EGALIS, proiect care a produs manualul în discuţie, se numără şi asociaţia Sexul vs. Barza, un ONG a cărui viziune „educaţională” a stârnit revolta părinţilor români prin conţinuturile promovate. Iată, spre exemplu, câteva pasaje din lecţiile despre sexualitate, puse la dispoziţia copiilor din 2013, pe platforma online www.sexulvsbarza.ro: „…e important sa retinem ca unora le plac fetele, altora baietii, altora ambele sau persoane transgender, unora le plac fetele cu parul scurt, altora, nu. Cu alte cuvinte, suntem diferiti si avem preferinte diferite, o caracteristica super tare a oamenilor, zic eu.” „OK, la ce va gândiţi când va gândiţi la sex? [......] fix la relatii sexuale, la penis în vagin. Mai puţin la sexul dintre două fete şi doi bărbaţi, nu? Mda, aflaţi ca asta e cam nedrept.”[4] Laura Grunberg (co-autor al manualului „Egalitatea de gen”) face parte din aceeaşi familie de spirite. La începutul anului şcolar 2018 - 2019, Laura Grunberg a stârnit protestele părinţilor prin includerea textului său cu titlul „Vizita lui Dadece” într-un auxiliar al manualului de română („Să dezlegăm tainele textelor literare”, clasa a III-a semestrul II, Editura Carminis, autori Carmen Iordăchescu şi Luminiţa Minca). Din textul[5] respectiv copiii de clasa a III-a aflau că o fetiţă se poate numi Matei şi că poate alege să fie tată, dacă vrea. În urma reacţiei prompte a părinţilor din România[6], textul respectiv a fost retras. A fost, evident, tot o încercare de îndoctrinare timpurie. Solicităm Inspectoratelor Şcolare ale judeţelor Sălaj şi Suceava să ne comunice dacă părinţii copiilor din clasele la care manualul a fost testat au fost informaţi în mod corect cu privire la conţinutul manualului şi dacă şi-au dat acordul în scris. În conformitate cu prevederile Art. 29 din Constituţia României, „părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine". Educaţia bazată pe conceptele ideologiei de gen nu corespunde convingerilor şi valorilor noastre morale, ci constituie un abuz care afectează sănătatea psihică a copiilor noştri, punându-le în pericol dezvoltarea normală din punct de vedere emoţional, afectiv, mental, social, moral şi spiritual. Din informaţiile pe care le avem, Coaliţia Pentru Egalitatea de Gen desfăşoară ample activităţi de îndoctrinare a profesorilor, psihologilor şi consilierilor şcolari, prin organizarea de sesiuni de formare[7]. Din generoasele granturi norvegiene se asigură, pe lângă curs, masă şi cazare (dacă este cazul), precum şi certificat de participare la 12 ore de formare. Tot în cadrul proiectului EGALIS, Coaliţia pentru Egalitate de Gen organizează evenimentul „Cum (n)avem orgasm/bani/copii”[8], postarea de pe pagina de facebook a organizatorilor nemaiavând nevoie de alte comentarii. Trebuie menţionat faptul că evenimentul de mai sus este organizat de Centrul Naţional al Dansului Bucureşti, Coaliţia pentru Egalitate de Gen şi SEXUL vs BARZA. Sigur, profesorii pot face ce doresc cu timpul lor, dar dacă ideologia de gen a devenit politica adoptată de Ministerul Educaţiei, solicităm să fim urgent informaţi. Nu ne dorim pentru copiii noştri profesori care aderă la această ideologie şi, în acest caz, vom căuta soluţii alternative şi ne vom retrage copiii din sistemul public de învăţământ care le periclitează integritatea psihică şi morală. În concluzie, cerem să retrageţi din şcoli manualul cu titlul „Egalitatea de gen. Predarea şi integrarea în învăţământul preuniversitar”, care a fost introdus fără consultarea părinţilor şi fără acordul lor expres. Nefiind vorba despre un manual pentru una dintre disciplinele aflate în programa şcolară, ci despre un material care poate afecta dramatic viitorul copiilor noştri, deformându-le imaginea despre normalitate, considerăm inacceptabilă utilizarea acestuia fără acord parental scris, după informare corectă şi completă cu privire la conţinut. Ştim că s-au făcut eforturi pentru diseminarea manualului prin mesaje transmise profesorilor prin Casele Corpului Didactic din fiecare judeţ[9], fără ca noi, părinţii, să ne dăm acordul pentru expunerea copiilor noştri la informaţiile conţinute în el. Solicităm, de asemenea, ca tot prin C.C.D.-uri profesorii să fie informaţi despre poziţia noastră şi retragerea manualului. Solicităm număr de înregistrare şi răspuns pe adresele: constantinjoldes@gmail.com , office@alianta-familiilor.ro Alianţa Familiilor din România – prin preşedinte avocat Petre Costea Fundaţia Creştină Evanghelică "Harul" - Zalău - prin preşedinte Constantin Joldes Sursa: www.alianta-familiilor.ro Contor Accesări: 619, Ultimul acces: 2026-10-13 01:24:28
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
